M-am dus zilele trecute la matusa mea. Cum nu o mai vÄzusem de mult timp, gândul revederii ei mÄ însufleÈea grozav. Zis si fÄcut. M-am îmbrÄcat Åi am plecat. Pe durata drumului cÄtre ea, mÄ bucuram sa vad ce mai e nou prin satul nostru, minunându-mÄ de progresul oamenilor. Da, fÄrÄ îndoiala, toate mergeau spre bine in satul meu. Cu aceste gânduri frumoase in minte, pÄÅesc voios mai departe spre casa mÄtuÅii mele. Când in sfârÈit ajung, întrezÄresc o mânÄ de oameni lucrând de zor împrejurul fântânii. Sunt curioasa. Oare ce se întâmpla? Le spun „buna ziua” si-l întreb pe unchiul de mÄtuÅa-mea. Îmi spune ca e la bucÄtÄrie si sa merg acolo. AÈa fac. Las oamenii cu munca lor si mÄ îndrept spre casa. Intru înÄuntru si o gÄsesc pe matusa la bucÄtÄrie, gÄtind. Când mÄ vede, aproape ca Å£ipÄ de bucurie. MÄ ia in braÈe si mÄ sÄruta. Da, e limpede, bucuria revederii e si de partea ei. MÄ invita sa stau jos, mÄ serveÅte cu o plÄcinta delicioasa de mere si începem sa vorbim. O întreb ce s-a întâmplat de toÈi aceÈti oameni lucreazÄ afara si îmi spune ca muncesc la hidrofor. Azi dimineaÈa pe când matura aleea a auzit un zgomot ciudat venind din groapa unde e hidroforul si l-a chemat pe unchiul meu. El a fÄcut singur cat a putut dar vÄzând ca problema îl depÄÅeÅte, a mai adus niÈte prieteni de-ai lui si de atunci tot muncesc la el.
Inca nu se Ètie ce s-a petrecut dar sperÄ curând sa se termine totul pentru ca are nevoie de apa curenta la bucÄtÄrie. In fine, lÄsam acest subiect si ne îndreptam uÈor spre altele. MÄ întreabÄ cum îmi este, cum merge scoalÄ, cat stau acasÄ…etc si alte chestiuni asemÄnÄtoare pe care cineva le poate interoga atunci când nu te-a mai vÄzut de mult. Eu ii rÄspund cu mare drag, uÈor amuzata de întrebÄrile sale inocente. Da, e matusa mea si nu pare sa se fi schimbat prea tare de când am vÄzut-o ultima data. O întreb si de veriÅorii mei si îmi spune ca sunt plecaÈi la gradina si ca se întorc disearÄ. Asta mÄ întristeazÄ puÅ£in, intrucât mi-ar fi plÄcut sa-i vad. Dar firul conversaÈiei îmi distrage rapid atenÈia de la aceasta si curând sunt prinsa iarÄÈi in întrebÄrile adresate de matusa mea.
DupÄ ceva timp, îl vad pe unchiul meu intrând in casa. Ii spune matusii-mii ca pleacÄ sa cumpere alt hidrofor intrucât acesta nu mai poate fi folosit. Uluita, îl întreabÄ de ce si el rÄspunde ca bazinul hidroforului nu era din inox, aÈa cum scria pe cutie când l-a cumpÄrat. Astfel, datorita condensului ce s-a acumulat intre pereÈii interni ai bazinului, acesta s-a oxidat si s-a spart, umplând tot interiorul hidroforului cu apa. Deci, nu poate fi bun decât…de aruncat. Matusa mea e stupefiata când aude. Alt hidrofor, alÈi bani…? Si e cu atât mai înciudata cu cat hidroforul are un an, atât. Ii da bani lui unchiu-meu si acesta pleacÄ grÄbit sa cumpere ceea ce are nevoie. DeznÄdÄjduita, matusa mea ia loc pe scaun, aproape prÄbuÈindu-se. „MunceÈti pentru niÈte afurisite de fiare…” zice ea nervoasa. Eu nu mai spun nimic, sperând ca hidroforul nou sa tina mai mult.
pompa submersibila, hidrofor
No comments:
Post a Comment